Greseală de organizare sentimentală

O femeie manager , momentan la Paris cu serviciul, primește o scrisoare de la logodnicul ei care locuiește în altă țară.În scrisoare erau următoarele cuvinte:

 

Dragă Claudia,  nu mai pot  continua  relația nostră. Distanța care ne desparte e prea mare.

Sunt nevoit să admit că te-am înșelat  de 10 ori  de când ai plecat și cred că nici tu nici eu nu merităm   acest lucru. Îmi pare rău.
Te rog să-mi trimiți înapoi toate pozele pe care ți le-am dat.

Cu drag, Robert.

Femeia, foarte rănită, ceru  la toate colegele ei de la servici să-i dea câte o poză de-a logodnicilor, prietenilor, unchilor, verilor, fraților lor, etc... Puse pozele strânse  de la prietenele sale împreună cu poza lui Robert.  Adunase în total  57 poze ,pe care le puse în plic alături de  un bilet pe care scria:

Robert,  scuză-mă, dar nu reusesc să-mi aduc aminte  cine naiba esti.  Caută-ti poza în pachetul pe care ți l-am trimis și trimite-mi-le  înapoi pe celelalte.

Cu drag, Claudia.

Morala: Fii puternic(ă) atunci când te doare mai rău!

Lupta interioară

Într-o seară, un bătrân indian îi explică nepotului său  ce luptă teribilă se dă în interiorul fiecarei persoane.Și îi spunea așa:

Există în fiecare dintre noi doi lupi:

Lupul Răului. El este furia, gelozia, invidia, tristețea, regretele, aroganța, cupiditatea, vinovăția,inferioritatea,minciuna, orgoliul, superioritatea și egocentrismul... 

Și Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranța, liniștea, modestia, bunătatea, bunăvoința, generozitatea,adevărul și compasiunea. 

După o clipă de gândire nepoțelul îl întreabă:      

Bunicule și care lup câștigă?''

La care bătrânul îi răspunde simplu:

-Cel pe care îl hrănești!

Casa sufletului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere  și de aceea, patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.  

Cu toate acestea, batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai  linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru să mai construiasca doar o singura casă. Batrânul acceptă, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute și folosea scânduri nepotrivite. 

 Și lui îi era rușine de cum arăta ultima lucrare!
Când în cele din urma o isprăvi, patronul veni să o vadă. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
-  Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Dacă ar fi știut că își zidește propria casă, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Morala:  Ne construim viețile, punând în ele, adeseori, nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferită. Însă nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bați un cui, așezi o scândură sau ridici un perete. Viața e întocmai cum ți-o clădești. Alegerea pe care o faci azi zidește casa în care vei locui mâine. 

Femei mature și femei imature

Aceasta nu este  o povestioară ca cele cu care v-am obișnuit,sunt de fapt niște texte scrise de Paulo Coelho pe care eu le-am găsit foarte interesante și am decis totuși să le postez aici pentru că și ele au un mesaj de transmis. Sper să vă placă! Enjoy!

- Femeile imature își păstrează agenda complet goală și așteaptă să le sune un bărbat. Femeile mature își fac propriile planuri și îi spun cu grație bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele activitați la care dorește să participe.

- Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viața lor. Femeile mature știu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil.

- Femeile imature il „verifică” pe bărbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat.

- Femeile imature încearcă să „înlănțuiască” un bărbat utilizând sexul. Femeile mature știu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat să vrea să te „înlanțuiască” el pe tine.

- Femeile imature falsifică manifestările plăcerii sexuale, ori așteaptă cuminți să termine bărbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc... Femeile mature, în aceeași situație, spun „Oprește-te”, se ridică, se îmbracă și pleacă.

- Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciază aceste perioade și le utilizează ca timp prețios, în care poți realiza mari progrese personale.

- Femeile imature ignoră „baietii buni”. Femeile mature ignoră „baieții răi”.

- Femeile imature îl pot aduce pe un barbat la orgasm, femeile mature îl pot aduce pe barbat acasa.

- Femeile imature sunt permanent îngrijorate că nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat. Femeile mature știu că sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat.

- Femeile imature încearcă să monopolizeze tot timpul bărbatul lor. Femeia matura realizează că îi poate oferi liniștită spațiul de care are nevoie un bărbat - asta va face timpul petrecut apoi in cuplu chiar mai plăcut și special - și pleacă să se distreze cu proprii prieteni.

- Femeile imature gândesc că un bărbat care plânge este un bărbat slab... Femeile mature îi oferă acestuia un umar pe care să plângă și o batistă.

- Femeile imature vor să fie răsfățate și îi spun asta în mod răspicat bărbatului lor. Femeile mature îi „arată” bărbatului ce înseamnă răsfățul și îl fac să se simtă suficient de confortabil ca să poată răspunde cu reciprocitate făra teama că-și va pierde „bărbația”.

- Femeile imature sunt rănite de un bărbat și-i fac pe toți ceilalți bărbați să plătească păcatele aceluia. Femeile mature știu că ăla a fost doar UN bărbat.

- Femeile imature se îndragostesc și vânează obiectul afecțiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc și toate realitațile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature știu că, uneori, cel pe care il iubești nu te poate iubi pe tine și își văd de viața lor mai departe, fără amărăciune și furie.

Morala:

"Lecțiile vin întotdeauna atunci când ești pregătit, iar dacă vei fi atent la semne, vei afla mereu ce-ți trebuie pentru pasul următor"

Dragostea si Nebunia

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti.

Când Plictiseala a căscat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:

- Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!

Intriga si-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină, a întrebat:

-V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?

Nebunia a explicat ca işi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua...

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încat chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată...

Insă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat sa nu se ascundă:

- De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?

Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu îi aparţinuse), iar Laşitatea a preferat sa nu îndrăznească.

Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape ca nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! In sfârşit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc (pe care era sigur ca nu-l va descoperi nimeni), chiar de la început, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns după curcubeu, iar Pasiunea si Dorinţa în craterul unui vulcan.

Neatenţia...pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atât de important!

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată...până când a observat o tufă de trandafiri şi, profund impresionată, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numărat Nebunia şi a început să caute.

Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. După aceasta Credinţa a fost auzita discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Intr-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie căutat, căci a ieşit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor căci aceasta sta cocoţată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi, Talentul - in iarba tânără, Frica - într-o peşteră întunecată, Minciuna - în spatele curcubeului, chiar şi pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase in fiecare tufiş, fiecare râulet, pe piscurile munţilor, şi, când era aproape gata sa renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi...Cu o ţepuşă ea a început sa îndepărteze crenguţele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce sa mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să îi fie ajutor şi îndrumător.

Începând cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBĂ ŞI NEBUNIA O ÎNSOŢESTE MEREU...

Aveți grijă de pietrele mari

Un profesor de filozofie când a început ora, fără să spună un cuvânt,a luat un borcan mare și a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenți dacă borcanul este plin!

Au fost cu toții de acord că este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele și le-a turnat în borcan, scuturându-l ușor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari și au umplut spațiile rămase libere.Apoi i-a întrebat pe studenți dacă borcanul este plin! Au fost din nou de acord că este plin și au râs. Apoi a luat o cutie cu nisip și l-a turnat în borcan, scuturându-l ușor. Desigur, nisipul a umplut spațiul rămas liber. Acum, spuse profesorul, vreau să recunoașteți că aceasta este viața voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul,sănătatea și copiii voștrii, lucruri cu care, chiar dacă totul este pierdut și numai ele au rămas, viața voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa și mașina. Nisipul reprezintă lucrurile mici care completează restul. Dacă puneți în borcan mai întai nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari și pentru pietricele. La fel se desfasoară și viața voastră, dacă vă consumați timpul și energia cu lucrurile mici, nu veți avea niciodată spațiu pentru lucrurile importante. Fiți atenți la lucrurile care sunt esențiale pentru fericirea voastră. Jucați-vă cu copiii voștrii, faceți-vă timp pentru controale medicale, duceți-vă partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp să mergeți la servici, să faceți curat în casă, să dați o petrecere sau să duceți gunoiul. 

Morala: Aveți grija de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevar contează. Stabiliți-vă prioritațile, restul este doar nisip.

Povestea unui soricel

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.

- “Ce mâncare să fi adus oare?” se întrebă şoricelul

Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană pentru el. Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

- “E o capcană în casă, e o capcană în casă!”

Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:

- “Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.”

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:

- “E o capcană în casă, e o capcană în casă!”

Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:

- “Îmi pare foarte, foarte rău, domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.”

Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:

- “E o capcană în casă, e o capcană în casă!”

Vaca îi spuse:

- “Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.”

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.

În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot, ca acela produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.

Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului.

Ţăranul o duse cât putu de repede la spital şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.

Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.

Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua.

Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.

Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi şi muri la scurt timp.

La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita prin crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca atunci cand unul dintre noi este amenintat,cu totii suntem expusi unui risc.

Fereastra

În salonul unui spital se găseau doi bolnavi. Unul din ei suferea cumplit din pricina unei boli a plămânilor si  era ridicat în fiecare zi  de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia să stea în picioare mai bine de o jumătate de oră. În acest timp, încerca să descrie cele vazute pe fereastră, colegului său de suferință, un bărbat paralizat, țintuit la pat. Privea pe fereastră și-i descria cum primăvara punea stăpânire peste parcul din apropiere,cum zarzării erau în floare și păpădiile presărau galbenul lor regal peste verdele mătăsos al ierbii fragede,cum un vânt molatec unduia pletele unor îndragostiți care se zbenguiau prin parc si cum pe oglinda albastră a lacului pluteau nuferii unor lebede măiestuoase…

Zilele treceau parca mai usor, și paralizatul aștepta acum cu nerăbdare  ziua urmatoare, când va auzi din nou cat de minunată este lumea de afara.

Încetul cu încetul, dorința de a trăi devenea tot mai puternică.

Cu fiecare noua descriere a frumusetii de afară,el simțea un nou freamat de viață în oasele lui imobile.

Într-o noapte îngrozitoare,  omul bolnav de plămâni a început să tușească înfiorator,dar omul paralizat,cu mâna sa imobilă, n-a putut apăsa butonul de alarmă.Nu a reușit  decât să strige după ajutor in timp ce prietenul lui se stingea,dar in zadar.

Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur,nespus de singur și trist." O,daca ar fi cineva sa-i mai spuna ce este dincolo!"

 Urmatoarea zi,barbatul a cerut sorei să-l mute în patul de lânga fereastră. Cu sforțari supraomenesti, după luni de zile de nemiscare a reușit să se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastră să vadă un crâmpei măcar din lumea de afară descrisă atat de minunat de fostul său coleg de suferintă.

În fața ferestrei era un perete mare și..... gol.

Morala: Un prieten care este în stare să sufere pentru a-ţi alina durerea, nu se împiedică de un lucru atat de nesemnificativ ca adevarul.

Uneori este bine să nu încerci să descoperi adevărul,mai ales atunci  când ceea ce ti se spune este atât de frumos și  face atât de bine sufletului tău.

Efectul de bumerang al vietii

Cineva a spus cândva: "Ce pleacă se și întoarce."

Numele lui era Fleming și era un sărman fermier scoțian. Într-o zi, pe când muncea, a auzit un strigăt de ajutor venind dintr-o mlaștină învecinată. Și-a lăsat uneltele și a alergat la mlaștină.

Acolo, plin de nămol, se afla un baiețel îngrozit care se lupta să scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma să fie o moarte înceată și îngrozitoare.

A doua zi, o trăsură luxoasă s-a oprit la ușa fermierului.

Un nobil elegant a coborât din ea și s-a prezentat ca tatăl baiatului pe care fermierul il salvase.

"Vreau să te plătesc", a spus nobilul. "Ai salvat viața fiului meu".

"Nu, nu pot să accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul refuzând oferta.

În același moment, fiul fermierului a aparut în ușa casei.

"Acesta este fiul tău ?" l-a întrebat nobilul.

"Da", a răspuns mândru fermierul.

"Hai să facem o afacere. Lasă-mă să-i ofer aceeași educație pe care o va primi și fiul meu. Dacă și el este ca tatăl lui, cu siguranță va deveni un om cu care să te mândrești."

Și așa a facut.

Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicină St. Mary's Hospital Medical School din Londra și a ajuns cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.

Ani mai târziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlaștină, s-a imbolnavit de pneumonie. Ce i-a salvat viața de data aceasta? Penicilina!

Morala: Muncește ca și cum nu ai avea nevoie de bani. Iubește ca și cum nu ai suferit niciodată. Dansează ca și cum nu te-ar vedea nimeni. Cânta ca și cum nu te-ar asculta nimeni. Trăiește ca și cum Raiul ar fi pe Pământ.

Și mai ales, să nu uiți să te bucuri de viață!!!

Cățelușul șchiop

Un băieţel de 10 ani intră intr-un magazin de animale şi intreabă care-i preţul unui căţeluş.
Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar și scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbește,apoi fluieră și dintr-o încapere ies afară o căţea urmată de 6 căţeluşi frumoşi.
Al şaselea căţeluş rămase în urmă pentru că șchiopata.
Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?”
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
“Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.
“Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”, spuse omul.
Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, vă voi da tot ce am la mine acum şi în fiecare lună voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”
“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”,spuse omul.
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
“Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala: În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat este acela care soseşte în timp ce ceilalţi dispar!

Grăuntele de cafea

O fată se văita tatălui său că nimic nu-i ieșea bine.

Nu știa cum să facă să avanseze  în viață și se considera învinsă.

Era obosită să lupte fără a obține nici un rezultat.

Avea impresia că de fiecare dată când rezolva o problemă, apărea alta.

Tatăl său, un bucătar, a adus-o la serviciu cu el.

A luat 3 oale și le-a pus cu apa la fiert.

Când a început să fiarbă apa, a pus morcovi într-una, ouă în alta și în ultima niște cafea.

Le-a lăsat să fiarbă fără să spună un cuvânt și surâdea fetei lui.

Fata aștepta cu nerăbdare întrebându-se ce vroia să facă tatăl ei.

După 20 de minute tatăl a stins focul.

A scos ouăle într-un castron, a scos morcovii într-o farfurie și la sfârșit a pus cafeaua într-o ceașcă.

Privindu-și fiica a întrebat-o: Dragă, ce vezi aici?

“Ouă, morcovi și cafea”, a răspuns ea.

I-a spus să atingă morcovii. Ea i-a atins și a observat că sunt moi.

Apoi i-a cerut să ia un ou și să-l curețe de coajă. Atunci ea a observat că e foarte tare.

După care i-a cerut să guste din cafea. Ea a început să râdă și să soarbă lichidul parfumat.

Surprinsă și intrigată l-a întrebat pe tatăl sau: Ce semnificație au toatea astea, tată?

Atunci el i-a explicat că cele 3 elemente au înfruntat aceeași adversitate: apa fiartă.

Doar că au reacționat complet diferit.Morcovii s-au înmuiat și au devenit usor de sfărâmat,ouăle au devenit foarte dure,în schimb, cafeaua a schimbat apa.

Care din aceste elemente te crezi tu? Când adversitatea bate la ușa ta, cum răspunzi?... și-a întrebat fata.

Ești un morcov, care pare tare, dar, când fatalitatea și durerea te ating, te înmoi și îți pierzi tăria?

Ești un ou care începe cu o inimă maleabilă, cu un spirit fluid, dar după o moarte în familie, o separare sau o desparțire, devine dur și inflexibil?

Pe din afară nu te schimbi, dar pe dinăuntru ai sufletul și inima amare?

Sau ești un grăunțe de cafea?

Cafeaua schimbă apa fiartă, elementul care-i cauzează durerea.

Când apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasă cea mai bună aromă și

savoare.

Îti doresc să ajungi ca grăuntele de cafea, ca atunci când lucrurile nu sunt tocmai roz, să poți reacționa pozitiv, fără să te lași învinsă de circumstanțe și să faci în așa fel ca totul în jurul tău să se amelioreze!

Îți doresc ca întotdeauna să fie o lumină în fața drumului tău și a persoanelor care te înconjoară!

Îți doresc ca întotdeauna să poți iradia cu forță, optimismul și bucuria ta de a trăi “dulcea aromă de cafea”,

Ca niciodată să nu pierzi acest parfum pe care numai tu știi să-l transmiți celorlalți!