Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti.
Când Plictiseala a căscat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
- Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină, a întrebat:
-V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca işi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încat chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată...
Insă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat sa nu se ascundă:
- De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu îi aparţinuse), iar Laşitatea a preferat sa nu îndrăznească.
Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape ca nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! In sfârşit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc (pe care era sigur ca nu-l va descoperi nimeni), chiar de la început, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns după curcubeu, iar Pasiunea si Dorinţa în craterul unui vulcan.
Neatenţia...pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atât de important!
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată...până când a observat o tufă de trandafiri şi, profund impresionată, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numărat Nebunia şi a început să caute.
Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. După aceasta Credinţa a fost auzita discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Intr-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie căutat, căci a ieşit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor căci aceasta sta cocoţată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi, Talentul - in iarba tânără, Frica - într-o peşteră întunecată, Minciuna - în spatele curcubeului, chiar şi pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă.
Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase in fiecare tufiş, fiecare râulet, pe piscurile munţilor, şi, când era aproape gata sa renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi...Cu o ţepuşă ea a început sa îndepărteze crenguţele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce sa mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să îi fie ajutor şi îndrumător.
Începând cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBĂ ŞI NEBUNIA O ÎNSOŢESTE MEREU...
