Un profesor de filozofie când a început ora, fără să spună un cuvânt,a luat un borcan mare și a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenți dacă borcanul este plin!
Au fost cu toții de acord că este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele și le-a turnat în borcan, scuturându-l ușor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari și au umplut spațiile rămase libere.Apoi i-a întrebat pe studenți dacă borcanul este plin! Au fost din nou de acord că este plin și au râs. Apoi a luat o cutie cu nisip și l-a turnat în borcan, scuturându-l ușor. Desigur, nisipul a umplut spațiul rămas liber. Acum, spuse profesorul, vreau să recunoașteți că aceasta este viața voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul,sănătatea și copiii voștrii, lucruri cu care, chiar dacă totul este pierdut și numai ele au rămas, viața voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa și mașina. Nisipul reprezintă lucrurile mici care completează restul. Dacă puneți în borcan mai întai nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari și pentru pietricele. La fel se desfasoară și viața voastră, dacă vă consumați timpul și energia cu lucrurile mici, nu veți avea niciodată spațiu pentru lucrurile importante. Fiți atenți la lucrurile care sunt esențiale pentru fericirea voastră. Jucați-vă cu copiii voștrii, faceți-vă timp pentru controale medicale, duceți-vă partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp să mergeți la servici, să faceți curat în casă, să dați o petrecere sau să duceți gunoiul.
Morala: Aveți grija de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevar contează. Stabiliți-vă prioritațile, restul este doar nisip.
Eu aş fi continuat povestea astfel:
RăspundețiȘtergere“Din spatele sălii de curs se ridică un student având ceva cilindric colorat în mână, iar în timp ce se apropia de catedră începu să spună:
Perfect de acord cu dumneavoastră domnule profesor, o foarte bună ordonare a priorităţilor nu o să neg asta şi totuşi… (şi ajungând la catedră, desfăcu cutia de bere căci o cutie de bere era obiectul cilindric din mâna studentului, turnând-o în borcan) în viaţă este loc şi pentru o bere cu prietenii, de abia acum borcanul este plin şi nu se mai poate pune nimic în el.”
„Seriozitatea este singurul refugiu al celui superficial.”
Oscar Wilde
Iar morala… hmmm, ca să ajung la morală, ar trebui să mă explic un pic, pentru că eu cred că…
Fericirea vine din lucruri mărunte!
Susţin asta cu tărie aşa cum susţin şi că banii nu aduc fericirea, ci doar o întreţin într-o oarecare măsură. De ce? Pentru că apreciez orice lucru mărunt care mi se întâmplă. Am învăţat să mă bucur pentru orice nimic, atunci când am văzut ce înseamnă greul, şi mi-am dat seama că în orice secundă, tot ce-a fost frumos o dată, poate să nu mai fie.
Mă bucur când văd un bunic cu nepotul de mâna, mă bucur când văd o bătrână ajutată de un tânăr, mă bucur când văd copiii in parc sau alergând după porumbei, mă bucur când vad o mamă cu fiica împreuna în oraş la cumpărături, mă bucur sa întâlnesc oameni deschişi la minte, mă bucur chiar şi atunci când găsesc liftul la parter, şi nu mai trebuie să aştept să coboare.
Mă bucur când văd oameni fericiţi, culori, prosperitate, progres, fericirea de pe chipul unui copil ce-a primit o jucărie sau o acadea, sau când lumea apreciază ceea ce fac alţii pentru ei.
Însă, aş vrea să văd mai multă bucurie, fericire şi împlinire. Merită oare o viaţă atât de scurtă să fie trăită pe fugă? Să fim "blocaţi" mereu între o pauză de masă şi plata unei facturi sau o fugă la piaţă?
Sunt de părere ca nu poţi face viata mai lungă însa o poţi face mai lată, deci sa trăim din plin!
Si acum morala….
Lucrurile mărunte ca o bere cu prietenii, sau nisipul din povestea de mai sus, au rosturile lor pe lume, nu trebuie puse pe primul plan dar nici desconsiderate, până la urmă la urmă fericirea vine de cele mai multe ori din lucruri mărunte, (puţine sunt marile momente de fericire). Depinde de noi dacă alegem să ne bucurăm de ele sau nu.