Care este ocupatia dvs ?
Intr-o zi, o femeie , îşi lua carnetul de şofer. Când au întrebat-o care era pro...fesia ei, ea avu un dubiu. Nu ştia cum să se considere. Funcţionarul insistă:
”Ceea ce v-am întrebat este dacă aveţi un serviciu.”
”Sigur că da, am un serviciu”, exclamă doamna, “sunt mamă”.
"Noi nu considerăm ăsta un serviciu. O să consemnez casnică”, spuse funcţionarul cu răceală.
O prietenă a ei auzi cele întâmplate şi căzu pe gânduri câtva timp.
Intr-o zi, se află în aceiaşi situaţie. Persoana care o interoga era o funcţionară de profesie, sigură şi eficientă.
Formularul părea enorm şi interminabil. Prima întrebare era: “Care este ocupaţia dvs?”
Femeia se gândi puţin şi fără să ştie cum, răspunse:
“Sunt doctoră în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane”.
Funcţionara făcu o pauză şi trebui să repete cu pauze, emfatic, apăsând
cuvintele mai semnificative. După ce a notat totul, tânara vru să
verifice.
“Pot să vă intreb, ce înseamnă că faceţi, mai exact?”
Fără pic de nelinişte în glas, cu mult calm, explică:
"Desfăşor un program pe termen lung, înăuntru şi în afara casei”.
Gândindu-se la familia ei, ea continuă: "sunt răspunzătoare de o echipă
şi am primit deja patru proiecte. Muncesc în regim de dedicare
exclusivă. Marea exigenţă este de 14 ore pe zi, uneori chiar până la 24
ore”.
Pe măsură ce îşi descria responsabilităţile, observă creşterea tonului de respect în vocea funcţionarei.
Când se întoarse acasă, fu primită de echipa sa: o fetiţă de 13 ani,
alta de 7 şi alta de 3. Suind spre dormitoarele casei, ea auzi pe cel
mai nou proiect al ei: un bebe de 6 luni, probând o nouă tonalitate a
vocii. Fericită, luă pe bebe în braţe şi gândi la gloria maternităţii,
cu multitudinea de responsabilităţi şi orele interminabile de dedicaţie.
”Mama unde-mi sunt pantofii? Mama, mă ajuţi să-mi fac o fundă? Mama,
bebe nu încetează din plâns. Mama, mă aştepţi la sfârşitul orelor? Mama,
vii mâine să mă vezi dansând? Mama, mergi la cumpărături? Mama...”
Stând în pat, se gândi: ”Sunt Doctor în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane, dar bunicile ce or fi?”
Si apoi a descoperit un titlu pentru ele: Doctoriţe superioare în
dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane”. Străbunicile sunt doctoriţe
executive superioare. Mătuşile sunt doctoriţe-asistente. Si toate femeile,
mamele, soţiile, prietenele şi colegele, doctoriţe în arta de a face
viaţa mai bună.
Intr-o lume unde se dă atâta importanţă
titlurilor, în care se cere mereu cea mai mare specializare în domeniul
profesional, transformă-te într-o specialistă în arta de a iubi. Am
ajuns sa traim cu totii intr-o lume atat de ocupata si egoista, incat
uitam esenta vietii in sine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu