Greseală de organizare sentimentală

O femeie manager , momentan la Paris cu serviciul, primește o scrisoare de la logodnicul ei care locuiește în altă țară.În scrisoare erau următoarele cuvinte:

 

Dragă Claudia,  nu mai pot  continua  relația nostră. Distanța care ne desparte e prea mare.

Sunt nevoit să admit că te-am înșelat  de 10 ori  de când ai plecat și cred că nici tu nici eu nu merităm   acest lucru. Îmi pare rău.
Te rog să-mi trimiți înapoi toate pozele pe care ți le-am dat.

Cu drag, Robert.

Femeia, foarte rănită, ceru  la toate colegele ei de la servici să-i dea câte o poză de-a logodnicilor, prietenilor, unchilor, verilor, fraților lor, etc... Puse pozele strânse  de la prietenele sale împreună cu poza lui Robert.  Adunase în total  57 poze ,pe care le puse în plic alături de  un bilet pe care scria:

Robert,  scuză-mă, dar nu reusesc să-mi aduc aminte  cine naiba esti.  Caută-ti poza în pachetul pe care ți l-am trimis și trimite-mi-le  înapoi pe celelalte.

Cu drag, Claudia.

Morala: Fii puternic(ă) atunci când te doare mai rău!

Lupta interioară

Într-o seară, un bătrân indian îi explică nepotului său  ce luptă teribilă se dă în interiorul fiecarei persoane.Și îi spunea așa:

Există în fiecare dintre noi doi lupi:

Lupul Răului. El este furia, gelozia, invidia, tristețea, regretele, aroganța, cupiditatea, vinovăția,inferioritatea,minciuna, orgoliul, superioritatea și egocentrismul... 

Și Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranța, liniștea, modestia, bunătatea, bunăvoința, generozitatea,adevărul și compasiunea. 

După o clipă de gândire nepoțelul îl întreabă:      

Bunicule și care lup câștigă?''

La care bătrânul îi răspunde simplu:

-Cel pe care îl hrănești!

Casa sufletului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere  și de aceea, patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.  

Cu toate acestea, batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai  linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru să mai construiasca doar o singura casă. Batrânul acceptă, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute și folosea scânduri nepotrivite. 

 Și lui îi era rușine de cum arăta ultima lucrare!
Când în cele din urma o isprăvi, patronul veni să o vadă. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
-  Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Dacă ar fi știut că își zidește propria casă, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Morala:  Ne construim viețile, punând în ele, adeseori, nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferită. Însă nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bați un cui, așezi o scândură sau ridici un perete. Viața e întocmai cum ți-o clădești. Alegerea pe care o faci azi zidește casa în care vei locui mâine.